Ne bagam la o revolta?

Criza a venit de departe si la noi a crescut bine. Acum dupa ce am hranit criza in tot acest timp nu a mai ramas destul pentru popor. Pensionarii inspaimantati de timpurile de flamanzime ce se apropie s-au transformat in supereroi si au rupt randurile jandarmilor de prin piete, profesorii se lasa de munca si vor sa vina si ei in strada sa intareasca randurile batraneilor, nu am auzit gura politiei si a magistratilor inca…semn ca astia o duc bine din mita sau reducere de 25 % nu ii afecteaza intr-o mare masura. Suntem la limita si solutia pare o curea mai stransa, unii zic in jurul burtii altii aleg in jurul gatului. Revine la moda luminita lui Ciorbea si cureaua cu o circumferinta cat mai mica.
Nu stiu daca mi se pare mie sau suntem foarte prosti, in medie vorbind, deci sa enumeram unele lucruri din zilele noastre care ne definesc grupul de supravetuitori din spatiul Carpato – Danubi…stiti voi:
- avem bani in rezerva BNR si luam imprumut de la FMI, ca apoi sa vina astia si sa ne arate ce cheltuieli sa taiem pentru a le returna banii (mai exact legifereaza din umbra pentru boii incapabili) in urmatorii 20 de ani;
- probabil se vor inchide 200 de spitale si ei vor sa mareasca suma platita pentru asigurarea medicala, logic nu?
- biserica (intentionat cu b) a gasit insa solutia, sa construim mai multe cladiri cu plusuri deasupra poate vine bau bau si ne scoate din criza (destul de logic si aici), deci noi n-avem banii nici de mancare si caldura si astia vor lacase de cult, pai mai prefericitilor nu mai bine construim noi un spital din banii vostri de biserica, asa poate nu mai indobitociti voi natia asa si asa destul de inrobita mental
- etc…

Nu poti sa conduci tara doar cu un ochi functionabil, sau…si ala la 50%. Viitorul nu e nici macar gri, nici macar negru, el aproape ca nu exista pentru multi dintre romani. Trebuie sa fiu sincer si sa recunosc ca nici nu imi pare foarte rau, poate dupa socurile astea o sa ne trezim si noi la realitate, sau ne evaporam cu totul.
Mai asteptam putin si poate iesim in strada cu totii, asa mai facem si noi miscare, mai alergam dupa un guvernant, mai facem putina matematica in timp ce calculam unde naiba sunt banii platiti prin taxe, suna destul de bine pentru mine, oricand o revolutie da un suflu nou, deci ne bagam la o revolta?

unde e diamantul 200?

Sunt unele lucruri care nu pot fi inlocuite nicicum, cel putin la nivel psihic vorbind. Astfel inca visez televizorul ce mi-a marcat copilaria pana la 4 ani, plin de purici de la 05:30 la 07:00, de cand plecau ai mei la munca pana apareau liniile alea verticale de la alb la negru cu toate nuantele de gri intre ele.
Lasau televizorul deschis pentru ca din motive tehnice (inaltimea patului) la inceput si frica de a ma da jos din pat cand eram in stare sa fac asta, imi faceau imposibil traseul dintre culcusul meu si butonul negru, dreptunghiular, al televizorului. S-a stricat de cateva ori, dar mergeam necontenit cu tatal meu la ala “de se pricepe” sa repare televizoare, un coleg de la el la serviciu. In acea epoca probabil in fiecare fabrica era cate unu’ care se pricepea sa repare ba televizoare, ba radiouri, ba cine mai stie ce mergea pe curent electric. Ala era universul meu, Diamantul 200, care niciodata nu facea liniile alea orizontale ce se miscau de jos in sus si trebuiau reglate de la spate, cum, spre exemplu, facea televizorul cu lampi de la tara ce functiona pe baza de pumni in locul in care trebuiau sa fie tranzistoarele modelelor mai noi. Apoi m-am mutat la bloc, Diamantul 200 a imbatranit intre timp, parca avea si mai multe puncte albe decat negre atunci cand dadeam peste un canal ce nu transmitea.
Intre timp si-au pus cablu ai mei si lucrau in schimbul II, atunci mi-am schimbat optiunile de la Actualitatile de la ora 7 la Cartoon Network, cand nu transmitea TNT filmele cele mai vechi de pe Pamant.
Oricat de noi ar fi fost posturile receptionate, Diamantul 200 se ducea cate putin.
A urmat una dintre cele mai negre zile ale copilariei mele, venise tatal meu acasa cu primul televizor color ce a stat pe masuta mea de spart bibelouri, atunci am fost lovit de gandul ca nu o sa-l mai vad pe Diamantul 200, totul se sfarsise intre noi, am facut o criza de plans in urma careia mi-a promis maicamea ca nu-l arunca, ci ca il duce la tara in locul celui cu lampi, dar eu nu si nu.
Dupa cateva zile am observat si avantajele noului colocatar al camerei mele, avea telecomanda si nu trebuia sa ma mai dau jos din pat sa schimb canalele, plus ca era color si nu mai trebuia sa foloses plexicul ala albastru peste ecranul televizorului, ala stiti voi care ca doar multi dintre voi ati avut asa ceva.
Insa oricate avantaje mi-ar fi adus nu l-as fi putut uita pe prietenul meacanic al copilariei mele.

Ce poti sa faci cand ai ceva si nu iti mai trebuie.

Societate de consum am dorit, societate de consum am ajuns. Acum ca au si romanii moda, tehnologia avanseaza si la noi de la an la an (nu din 10 in 10), ne plictisim destul de repede de lucrurile abia cumparate, sau nu neaparat plictiseala cat pierderea “utilitatii de moment” a unora dintre ele. Asadar ce facem cu ele? Un timp avem obiceiul sa facem un stoc de haine pe care nu le mai purtam, un fel de rezerva “in caz de”, electrocasnicele sau “gadget-urile” care nu isi mai arata utilitatea de altadata le ascundem prin sertare sau cutii, langa tot felul de lucruri vechi, un fel de depozit de siguranta (in caz ca mai ai chef vreodata sa le folosesti, sau chiar o sa ai nevoie candva cu adevarat). Realitatea e ca nu o sa le mai folosesti vreodata (in cele mai multe cazuri), mai mult de atat o sa si uiti de existenta lor si in momentul in care o sa ai nevoie de spatiu de depozitare pentru chestiile pe care le utilizezi acum, care la randul lor o sa treaca in reserva, probabil ai sa duci acele lucrusoare rand pe rand la ghena.
Asadar, decat sa sfarseasca la ghena dupa o lunga perioada de timp de stat in debara, sertare, sub birou, sub pat, sau alte locuri mai mult sau mai putin obscure, acum le poti posta pe cateva site-uri pentru a fi donate celor care au mai multa nevoie de ele.

Acestea sunt:
www.lucrurigratis.ro
dasiprimeste.ro

Poti sa faci ziua frumoasa cuiva daruind ce nu mai folosesti, nu te costa nimic!

Dacă ai un site sau blog, şi vrei să sprijini dezvoltarea acestui proiect, poţi să promovezi LucruriGratis cu unul dintre bannerele de aici:

http://www.lucrurigratis.com/2010/01/vrei-sa-promovezi-lucrurigratis/

lenea gandirii = bau-bau exista

Am revenit cu noi pareri, informatii si concluzii.
Cum la mine la servici beneficiez de timp liber destul de des, mai citesc si eu pe ici pe colo, mai discut cu unii…chestii banale.
In acest text ma iau iar de religie, unii zic ca e in codul nostru genetic, altii ca asta e calea spre rai (locul ala cu panselute si fluturasi, nu vinul de la Murfatlar), eu zic ca e nebunie legala.
Pana acum am adus critici doar la adresa crestinismului din prisma faptului ca avusesem contact doar cu acesta, nu ca alte religii mi-ar pica mai bine la stomac. De data asta am sa vorbesc despre musulmani, zeul lor, profetul, si porcii.
Sunt iarasi in Siberia, diferenta dintre celelalte experiente aici este data de faptul ca acum lucrez cu un coleg musulman. Cum nu se putea altfel am discutat tot felul de lucruri, asa am ajuns la religia lui si la carnea de porc.
L-am intrebat care este explicatia in urma careia ei nu mananca porc si a inceput sa imi recite.
1. Este un animal murdar, isi mananca rahatul.
2. In coran scrie ca nu au voie sa ucida animalele decat prin procedeul: scurtarea jugularei. Aditional la acest fact vine faptul ca porcul nu are gat…deci..”logic” – a lor…nu au cum sa manance porc.
3. Smecheru’ ala invizibil le-a scris in cartulie ca nu au voie carne de porc, animale moarte, sau sange, de asemenea mentioneaza ca …”stie el de ce” si ” oamenii nu trebuie sa inteleaga tot” – parca am mai auzit undeva asta…hmmm. funny no?

In urma poeziei il intreb de ce mananca peste…ca nu are gat. Imi raspunde ca pestele nu are sange. Ii zic ca data viitoare cand vede un peste viu sa-l taie de la jumatate si sa imi scrie un mail in care sa-mi explice ce e chestia aia rosie.
Dupa ce si-a dat seama ca si pestele are niste fluid rosu, mi-a zis ca asta nu se pune, ca pestele nu e animal, nu zau?
Am vazut ca nu o scot la capat si cuvantul sau final venea din cartulie – ” nu intelegem noi tot, nici nu trebuie sa te intrebi” LOGIC nu?.
Mai departe ajungem la o discutie despre Danemarca. Aici se schimba la fata si nu-ntelegeam de ce. Ca sa aflu ca nu le place tara aia pentru ca un mosulet a facut caricaturi in 2006 cu profetul lor drag. Cica toata lumea araba uraste acum aceasta mica tara pentru asta.
I-am zis…ok…dar toata lumea are dreptul sa zica ce vrea. A fost de acord cu mine, insa a zis ca asta e o exceptie si ca nimeni nu are voie sa se atinga de asa ceva, ca e sfant…bla bla.
Nu am nimic cu ei cum nu am nici cu crestinii, dar mai incetati fratilor cu fanatismul asta. Voi nu v-ati saturat?
Nu dau doi bani pe fundamentalismul vostru, crestini, musulmani sau orice ati fi. M-am saturat ca religia sa fie folosita in scop politic, m-am saturat de religia din stat. Crezi in bau bau, stai la tine in casa si vorbeste cu norii, nu iesi pe strada si sari la bataie pentru ca unul nu crede in oameni invizibili sau mai bine zis in omul tau invizibil.
M-am saturat de razboaie purtate avand ca fatada religia. Masele sunt prea needucate si idioate ca sa vada asta. Puteti sa judecati ce am scriu eu aici insa inainte de asta ganditiva la ce va spun acum:
E sanatos mintal un om care ucide un alt om pentru ca nu crede in zeul sau? Nici nu e necesara crima macar, pana si ura e de ajuns ca sa treci la grupul cu insuficienta mentala.
Acum sa revin pe meleagurile noastre. Ma minunez ce articole mai apar pe net. Ma minunez cate grupulete de fundamentalisti se infiinteaza. Peste tot il gasesc pe Dumnezeu. Toti aduc salvarea cu ‘nezeu in spate.
Sunteti penibili, dar pentru ei e imposibil oricum sa vada asta. Religia fratilor, e cel mai mare pericol si cea mai mare bariera. Oricum…la cum evolueaza lucrurile o sa ne evaporam in curand.
Prostia omeneasca nu iarta, fii cu ochii in patru!

huligani=animale?

Cum se stie, aseara s-a desfasurat mansa intai a playoff-ului Ligii Europa. Din tarisoara asta de beton armat au participat 4 echipe. 3 dintre acestea au jucat acasa. In Bucuresti avand loc 2 partide, mai precis Sfintii lui nea cioban – Sfintii din Scotia si Javrele – Liberec. In Vaslui a avut loc partida cu numarul 3.
Si asa ca-n poveste, cum e la noi la romani, javrele si-au luat-o in freza, rau de tot. Ca sa suprime chinul prin care treceau jucatorii, suporterii de la aceasta echipa s-au gandit sa reamenajeze stadionul prin indepartarea catorva parti din gardul imprejmuitor, cand ei trebuiau sa fie imprejmuiti un pic mai bine.
Se pare ca au avut succes, manevra a fost bine aleasa, astfel arbitrul a incetat jocul. O parte din lichelele care au invadat terenul au plecat cu cocoasa marita de pulanele darnice ale oamenilor in negru, asta se intampla in uralele de sanatate, fericire si belsug adresate de turma de javre ramasa neatinsa. Cu asa epilog urez echipei Dinamo sa mai joace in competiile europene cand o sa avem 3000 Km de autostrada…adica…niciodata. Rusine salbaticilor!!!
Acum sa trecem la verii lor de mai la deal, de la stana. Astia au stat acasa, si-au vazut echipa castigand cu 3 zero, cu asa pricini nu puteau sa rupa si ei un gard, sa se pise pe scaunele de la stadion, sa-i injure pe jucatori, astfel au ales un alt mod de a demonstra ca un singur canal Dunare-M. Neagra nu e de ajuns in tara asta, avem potential de inca 2,3. In drum spre metrou si-au amintit de verii lor de mai la vale, javrele, care oricum erau necajiti ca nu au omorat pe nimeni aseara. La locatia specificata i-au atacat, in grupuri de cate 30 de ciobani plus oaia, i-au casapit bine, i-au taiat pe fata, le-au facut fantani arteziene in teasta, tot felul de cadouri ca intre verisori.
In acest mod, dragii mei colocatari ai acestor tinuturi, Bucurestiul trebuie separat de provincie, gard electric de minim 6 metri si 340 V.
RECOMANDARE: Femeile si copiii sa plece din capitala, inchideti portile, jucati fotbal si apoi mergeti la metrou [fara gardieni], pe sistemul asta, intr-un an de zile se autoepureaza locatia de huligani si animale.

Acum sa discutam si despre Vaslui. In ultimii ani am facut destule glume despre judetul Vaslui, vasluieni, si tot ce implica acea parte a Republicii Moldova, scuze, Romania.
In momentul de fata, jos palaria, tot respectul, sa traiti 1000 de ani in Liga Europa. Aseara au demostrat ca stiu fotbal, si ca au si spectatori demni de o competitie internationala.

se poate?

Sa presupunem ca exista cateva solutii pentru a relansa acest stat. Nu sunt numai idioti pe teritoriul acestei tari, sunt si tineri cu potential, tineri inteligenti cu idei eficiente. Doar ca, saturati fiind, ei parasesc tinutul mioritic pentru tarisoare in conducerea carora nu ajung oameni cu creierul atat de putred, cum se pare ca se intampla la noi. Sa presupunem ca s-ar infiinta o organizatie de catre tineri pentru tineri. Un grup in care poti iesi in evidenta in functie de capacitatile tale, nu dupa marimea burtii si sumele de bani ciordite prin afaceri ilicite. Sa ne promovam si noi valorile, gandirea libera si analitica, sa nu mai credem ca niste oi oarbe tot ce ne baga pe gat televizorul si media in general. Sistemul asta mizer trebuie sa cada intr-un final, altfel cu totii o sa suportam mizeria creata prin ignoranta.
Am atasat un sondaj pe care am sa va rog sa treceti cu privirea si sa alegeti una din variante, ce ar fi mai eficient de infiintat in opinia dumneavoastra?

ce vrem sa fim?

Suntem o specia atat de neadaptata la viata incat suntem in stare sa ne autodistrugem. Tot ce avem in plus este un pic de tehnologie, arta si iubire. Este de ajuns sa supravetuim? Nu, nu cred ca o sa scapam de jugul avutului in favoarea noastra.

Suntem cea mai pretioasa materie pe care o cunoastem…nu aurul, nu platina sunt cele mai pretioase substante, noi, in sistemul in care suntem aranjati suntem cei mai pretiosi. Suntem singuri constienti de sine. Suntem singuri capabili sa descriem, sa evaluam, sa valorificam la scara larga.

Nu trebuie sa mai separam la nesfarsit din punct de vedere religios, administrativ sau politic. suntem deopotriva cea mai putreda si cea mai luminoasa materie din univers.

Religia alaturi de politica a ucis milioane de oameni, nu religia si politica sunt solutia. Nu va mai mintiti ca o sa aveti un eden daca mancati legume intr-o anumita perioada a anului, daca nu dormiti duminicile, sau ca cei dragi o sa traiasca pe plaiuri de flori daca voi mergeti la parastase.

E timpul sa ne trezim, nu sa ne dezicem de traditie, dar traditia sa ramana o arta. Timpul traditiilor in sens arhaic a apus, viitorul este al nostru, poate fi maret daca nu ne ingradim in razboaie nationaliste, politice, de ordin economic si imperialist.

E sansa noastra sa ajungem civilizati, acum nu suntem, a fi civilizat nu inseamna sa spui buna ziua sau sa te pisi intr-o baie pe care ai atasat-o dormitorului tau.

Civilizatia e constiinta speciei in raport cu stelele.

…

Germenii vietii sunt pretutindeni in acest univers, dar materia nu cunoaste decat un singur loc unde acestia au reusit sa incolteasca, din “Memoriile Dendronienilor”

In biroul sau se afisa o ordine impecabila, nu se gasea nici un scaun sau fololiu in fata biroului, semn ca nu prea avea parte de intalniri in acea camera. Era responsabil de intreg departamentul de comunicatii spatiale de pe Dendros, un tip de inaltime medie, cu inceput de chelie si un nas prea ascutit pentru rotunjimea capului sau. Ii placea sa creada despre el ca este unul din cei mai priceputi in domeniu, poate chiar cel mai bun, de aici atitudinea sa lasa de multe ori de dorit, tratand totul cu o superioritate sustinuta de putrezimea caracterului sau. Tot timpul cu picioarele pe birou tinea in brate cate un volum din noutatile tehnice din domeniul sau de activitate, astfel daca cineva se afla in vizita putea intotdeauna sa observe silinta falsa cu care se indopa cu informatii ce trebuiau sa il faca mai apreciat intre colegi. Realitatea este ca primea toate acele publicatii datorita functiei sale si nicidecum nu citise vreuna pana acum.

Astazi nu se schimbase nimic, era tot acolo, atarnand intre scaun si birou cu o cartulie pe burta. Il astepta pe Andrew, un tanar entuziast angajat in departamentul de receptie. Acesta  ii ceruse permisiunea de a discuta cu el adineauri. Lims nu prea agreea atitudini visatoare in departamentul sau, considera ca nu aduc rezultate de nici un fel ci doar pierderea inutila a timpului. Acest principiu al sau il asezase pe Andrew in partea de sus a listei sale de oamenii mai putin competenti care trebuiau sa fie indepartati cat mai repede din cadrul departamentului.

Deodata, linistea morbida din biroul lui Lims fusese deranjata de secretara virtuala care il anuntase de venirea lui Andrew. Fara sa salute la intrare, tanarul topaia in incapere afisand o fericire ce se citea numai pe chipul indragostitilor.

-Am receptionat raspunsul, iti imaginezi? Avem seria secunda de mesaje. E posibil sa fie inca in viata undeva acolo ratacind prin univers, sau chiar sa fi reusit sa gaseasca o a doua casa, un al Pamant! Ii tremura mana pe holoproiectorul care ii confirmase spusele de adineauri.

-Esti sigur ca nu este un nou semnal haotic primit de la un quasar ratacit prin strafundurile unei galaxii?

-Sunt absolut convins ca acesta este semnul asteptat de comunitatea stiintifica de atatea generatii.

-Atunci, cu un glas poruncitor, pregateste datele pentru predarea acestora nivelului superior! Insa te avertizez ca vei fi inlaturat din pozitiea daca din nou ai gresit pe undeva si facem larma fara dovezi.

-Cum? Dar sunt capabil sa le descifrez singur, am nevoie doar de ceva timp, spuse Andrew cu o voce tremuranda.

-Stii ca asa ceva nu este posibil si sa nu iti treaca prin cap sa faci vreo smecherie!

-Am nevoie de alte doua zile sa pregatesc datele pentru livrare, poti sa imi acorzi macar atata timp?

-Cred ca da, dar o sa fii supravegheat de Mark, asistentul departamentului de comunicatii spatiale.

-Exact cum ma asteptam, nu pot avea si eu o zi in intimitate impreuna cu descoperirea generatiei noastre, inainte ca aceasta sa ajunga in mainile birocratiei.

-Nu te atasa prea mult de lucrurile pe care le poti pierde oricand, a adaugat Lims afisand un zambet sarcastic.

Iesi din birou cu gandul sa tranteasca usa cu asa o forta incat sa nu ramana decat tandari in urma lui, isi reprima gandul in secunda urmatoare si se intreba in acelasi timp cum ar putea face o copie a datelor, sau daca era cumva posibil sa trimita informatii eronate departamentului de comunicatii spatiale. Timp in care ar fi lucrat zi si noapte la decriptarea textului receptionat in ziua precedenta.

Oare ce contine acest mesaj?

Sa fi fost un strigat de ajutor, erau acei oameni in viata acum, aveau o atitudine belicoasa? Probabilitatea sa prezinte o atitudine agresiva era destul de redusa tinand cont de imensitatea galaxiei in comparatie cu nevoia de resurse a celor doua ramuri desprinse din umanitate atata timp in urma. Se gandi ca daca au supravetuit pana acum, daca a fost sa fie asa, dezvoltarea ulterioara nu avea sa fie influentata de cele trei lumi care s-au desprins din Dendros.

Ajunsese in biroul sau si si-a dat seama ca e timpul sa plece, programul sau de 8 ore vechi este pe sfarsite. Orele vechi aveau aceeasi lungime cu orele de pe planeta mama, numita Terra in arhivele de istorie. Dupa fiecare 8 ore vechi era liber timp de alte 8 ore sau chiar 12 daca sarea peste somnul zilnic. Notiunea de zi s-a pastrat pe aceste nave-colonii, doar ca marimea unei zile era acum de 20 de ore.

Existau 4 nave-colonii, Dendros si celelalte 3 care s-au desprins din aceasta in lungul timpului. Pe langa acestea se adauga Europa, insa nu stiau daca inca mai exista sau s-a pierdut in negura universului dand gres in calatoria temerara de a gasi un nou Eden.

un pic Siberia 1

Era decembrie undeva pe la mijlocul lunii, era frig si acasa, incepuse acel anotimp care candva nu numai ca se numea iarna insa avea si un caracter ca atare. M-am imbarcat in avion cu gandul ca o sa plec undeva atat de departe cum nu imi imaginasem vreodata, acelasi gand imi amintea ca doar calatoria e posibil sa fie placuta, restul  va fi rece, paralizat sub furtuni interminabile, static si totusi viu. Urmatorul gand imi soptise ca e posibil sa o dezamagesc pe profesoara de religie si am sa mor aici fara sa apuc sa imi pronunt credinta care, dupa cum ii placea ei sa zica, am sa o descopar candva. Nici nu am murit nici nu mi-am descoperit afinitatile pentru divinitati anume, dar am mai adaugat cateva randuri la experienta, la acel catastif cu lucruri pe care le-ai simtit, le-ai perceput exact unde si cand trebuia.

Primul contact a fost un dezastru, nu imi imaginam ca o sa rezist o luna…doua cate ar fi trebuit sa stau. Totul era bine pana cand trebuia sa iesi afara, in primele zile temperatura era relativ ok…nu scazuse sub -30 de grade, dupa o saptamana a coborat la -40 pentru ca spre sfarsitul primei mele aventuri aici sa ajunga la -52. Cu timpul te adaptezi, totul incepe sa ti se para mai accesibil, daca nu ai imprudenta sa pasesti afara cu parti ale corpului inca neacoperite. Frigul doare si vantul ustura.

Noi eram intrusii acolo, imensitatea de otel care da gauri in biluta asta albastra pe care ne ducem veacul nu ar fi ajuns niciodata acolo daca nevoia de resurse nu ar fi la nivelul de azi. Acel tinut al mamutilor este acum maturat de copitele turmelor de reni care isi duc veacul in zona. Nenetzii sunt singurele persoane care s-au adaptat la acel mediu, traiesc in corturi confectionate din piele de ren, se imbraca in blanuri de ren, se hranesc cu reni, migreaza in acelasi timp cu turmele.

Tribunul, ciobanul si fica del marinaio

Time scria zilele trecute despre canditatii cel putin ciudati ai Romaniei pentru alegerile care au avut loc ieri. Ciudati sau nu, cu discursuri populiste sau nu, cu parinti demagogi care i-au impins pe unii de la spate au atins spiritul romanilor si chiar destul de sus.

Stimati cetateni nu avem nici un drept sa ne plangem de situatia din tara asta. Suntem jalnici in mai toate privintele, cu mici exceptii. Dupa cum alege romanul mai tot timpul demonstreaza ca face parte din specia inteligenta care, desi se plange constant de starea deplorabila in care se afla, nu are nevoie de autostrazi, nu are nevoie de spitale modernizate, nu are nevoie de un sistem sanitar si educational pus la punct, nu are nevoie de mai putina birocratie si coruptie.

Romanul are nevoie de sosele cu gropi, il hraneste statul la coada, nu se mira cand moare la usa spitalului si iubeste la nebunie sa se uite la TV, de 20 de ani are cablu si nici ca si-a dat seama de putregaiul ce radiaza din cubul ala cu ecran. De acolo a si ales, asa s-a indragostit electoral de EBA, la televizorul si-a dat seama de capacitatile intelectuale ale lui Becali, care probabil va castiga un premiu dupa ce o sa fie introdus in Cartea recordurilor din acest an pentru calitatea sa de a fi singurul parlamentar european care nu parleste o limba beestraina. Cat despre tribun nu mai comentez, il stim cu totii, vine de sub ciresul lui Nicusor unde isi petrecea ziulica recitand amorul neperturbat pentru familionul secretarului.

Bravo romani, bravo Romania, ghinion Europa ca ne aveti cu voi.